Unui monstru, din partea "unei vechi cunostinte, foste cunostinte"...

Imi doresc ca ea sa fi vazut ce am vazut eu; sa fi auzit vorbele pe care le-am auzit; sa stie faptele pe care le cunosc; sa citeasca cuvintele pe care le-am scris, si tu, si eu. Atunci ar intelege. Si s-ar infiora.

Ce e mai periculos pentru om? Un scorpion? Un fluture veninos?
Fluturele, desigur. Catre fluture intinzi singur mana.

Cred ca monstrii se nasc tot oameni. Nu stiu cum are loc transformarea, nici nu cred ca as vrea sa aflu. Monstrul e atras de sufletul ei; e chiar acolo, aproape tangibil, aproape revarsandu-se, printr-un zambet, o suvitza, o mana calda.

As fi curios sa stiu daca monstriilor le lipseste umanitatea.

Spune-mi, iti lipseste?

De ce ea? Pentru ca ea, fara efort, fara macar sa vrea, prin simpla ei bataie de inima, e tot ce tu n-ai sa fii niciodata. Ceea ce merita iubit in oameni.

,